Aplecarea este o miscare compusa ce implica, la fel ca si genuflexiunea, o mare parte a musculaturii corpului. Este unul dintre cel mai greu de stapanit tipar de miscare, fiind responsabil pentru cele mai multe accidentari.
Accidentarile au loc in absenta abilitatii de a activa musculatura responsabila pentru realizarea acestei miscari, respectiv fesierii si femuralii, si a musculaturii responsabile pentru stabilizarea trunchiului intr-o pozitie corecta. In absenta celor doua, fortele existente sunt sustinute de alte zone necorespunzatoare ale corpului (in general de lombar).
Acest pattern se regaseste de fiecare data cand incercam sa ridicam ceva de pe pamant, de aici si implicarea ridicata a lombarului si riscul crescut de accidentare. Miscarea de aplecare este extrem de valoroasa si in lumea atletica, fiind o prima generatoare de forta.
Dificultatea de a invata aceasta miscare exista din mai multe motive: • inabilitatea de a activa muschii initiatori (fesieri si femurali), din cauza timpului indelungat pe care il petrecem stand pe scaun • hiperactivarea muschilor din partea anterioara a corpului (flexori bazin) • inabilitatea de a activa musculatura abdominala (antrenament deficitar sau digestie deficitara) • proprioceptie limitata (abilitatea de a iti constientiza corpul in spatiu)
Insa, investirea timpului in invatarea acestui pattern are recompense majore in prevenirea accidentarilor si dezovoltarea abilitatilor de miscare corecte.
Lucruri de baza de tinut cont la aceasta miscare: - coloana trebuie sa fie neutra; - trunchiul trebuie sa ramana stabil pe parcursul miscarii; - pelvisul este la neutru; - fesierii si abdomenul sunt sub tensiune; - greutatea este pe calcaie; - genunchii nu cad in interior; - initierea miscarii are loc la bazin; - genunchii au o mica indoire, ramanand la acelasi nivel.
コメント